Putin și Călin Georgescu: doi prieteni imaginari pentru o Românie mai… interesantă?

România traversează vremuri tulburi, cu un amestec toxic de crize economice, sociale și geopolitice care parcă cer o mână fermă la cârmă. În acest context, își face apariția o figură „providențială”: Călin Georgescu, un om care vorbește cu patos despre suveranitate și valorile naționale, dar care, în același timp, reușește să strecoare subtil admirația pentru Vladimir Putin. Da, acel Putin care și-a trimis țara în abisul unui război absurd pentru un delir imperialist.

Suveranitatea cu iz de est

„Vladimir Putin este un lider. A acționat pentru binele Rusiei și pentru suveranitatea ei,” afirmă Călin Georgescu, cu o siguranță dezarmantă. Este fascinant cum acest „suveranism” pare să se inspire mai degrabă din manualul de propagandă al Kremlinului decât din valorile democratice ale Uniunii Europene. Cum ar arăta o Românie condusă de un astfel de lider? Probabil ca un experiment grotesc, în care economia se scufundă sub lozinci patriotarde, iar drepturile cetățenilor devin monedă de schimb pentru iluzia unei „grandeur” inventate.

Planuri mari, rezultate mici

Planul său de guvernare, în aparență plin de idealuri nobile, maschează de fapt o viziune dezarmant de incoerentă. „România trebuie să fie condusă de oameni care iubesc pământul, apa și aerul acestei țări,” spune Georgescu, într-un limbaj care pare mai degrabă destinat unor broșuri new-age decât unei strategii de țară. În realitate, discursurile sale lasă loc pentru întrebări esențiale: unde sunt soluțiile concrete pentru criza energetică? Pentru sărăcie? Sau pentru reconstrucția infrastructurii?

Tot ce avem sunt promisiuni vagi despre o „Românie suverană” care își va găsi, chipurile, destinul unic prin întoarcerea la tradiție. Dar, așa cum se întâmplă de obicei, această retorică ascunde o viziune apropiată de extrema dreaptă, unde cuvintele frumoase devin un paravan pentru autoritarism, dezinformare și izolare economică.

Economia în derivă

Dacă economia rusă poate suporta sancțiuni internaționale și o criză autoimpusă doar prin resursele uriașe de gaze și petrol, România nu are acest lux. Totuși, Georgescu pare fascinat de „modelul” Putin, o combinație letală de propagandă agresivă și centralizare absolută. În acest scenariu, orice investitor extern ar fugi, iar economia locală ar fi condamnată la stagnare.

Visul unei nopți de iarnă geopolitice

Călin Georgescu reprezintă mai mult decât un om și mai mult decât un program politic. Este simbolul unei incertitudini naționale transformate în combustibil pentru populism. Într-o Românie aflată într-o poziție delicată pe harta geopolitică, să ne imaginăm că o astfel de conducere ar putea găsi soluții reale pentru crizele actuale e un act de ficțiune.

Poate că Putin și Georgescu ar fi, într-adevăr, doi prieteni imaginari pentru o Românie „mai interesantă”, dar acest tip de „interesant” e ultimul lucru de care avem nevoie. La urma urmei, niciodată nu se termină bine cu lideri care promit „măreție” pe ruinele realității.